Sinagoga Caracal
Sinagoga din Caracal
„Sinagoga din Caracal a fost construită în anul 1902, după cum reiese din inscripţia exterioară, amplasată pe edificiu, în aproprierea fostului cartier evreiesc. Ea a fost ridicată pentru a servi ca spaţiu de cult de către curentul de evrei sefarzi (proveniţi din mişcarea de imigrare din Spania, zonele mediteraneene, începând cu anul 1492 şi ajunşi în Ţara Românească prin 1496).
Construcţia retrasă de la aliniamentul străzii, a fost realizată în stilul arhitectural neoclasic local, realizarea sa fiind modestă la exterior, interiorul este bogat ormanentat, cu pereţii pictaţi şi mobilier de calitate. În patromoniul cultural evreiesc din Caracal, se păstrează și Cimitirul evreiesc.
Constituirea comunităţii evreieşti din Caracal se datorează amplasării geografice favorabile pentru dezvoltarea comerțului dar și proximității unor mari comunități evreiști: Corabia, Craiova, Calafat. Aceasta are o atestare documentară de peste două secole și a contribuit la dezvoltarea urbană a localității. În prezent această comunitate nu mai are în municipiul Caracal niciun reprezentant.
Istoric.
Alungaţi dintr-o ţară în alta şi aflaţi la cheremul suveranilor momentului, evreii au dus o viaţă rătăcitoare şi migratoare, aşa cum a fost de pildă, marea expulzare din Spania.
Cultul mozaic a existat în Caracal de mult timp (acest fapt îl putem deduce din diversele surse istorice), fapt confirmat şi de prezenţa celor două sinagogi, cea de pe strada Sergent Grigore Ion, nr. 2 şi cea din Cimitirul Evreiesc.
În anii `40 ai secolului XX suflul cultului se amplifică prin sosirea la Caracal a rabinului Simon Scheifestein.
Din păcate, după anii `80 viaţa spirituală iudaică scade dramatic, prin plecarea majorităţii familiilor de evrei în Israel, culminând cu încetarea cultului, la începutul secolului XXI.
Biblia evreiească.
Iudaismul este cea mai veche religie de pe pământ, dintre cele patru fundamentale (Vechiul Testament, alături de filosofia greacă vor fi mai departe fundamentul viitoarei religii, Creştinismul).
Principala scriptură ebraică este Torah (Torat Moshe, cele cinci cărţi ale lui Moise, Pentateuhul).
Conform tradiţiei evreieşti, Moise (Moche Rabbenu) însuşi a primit întreaga Torah, pe Muntele Sinai.
În toate cărţile sale, Biblia-Torah conţine rugăciuni, adică exprimări ale bărbaţilor şi femeilor care au trăit experienţa unei relaţii directe şi misterioase dintre om şi Dumnezeu.
Torah face parte din structura scripturilor ebraice TaNaKH, din care mai fac parte Neviim (Proorocii) şi Ketuvim (Scrierile sau Hagiografele).
David.
David (1033- 973 î. Hr.) din tribul Iuda, va fi rege iniţial doar în Iudeea, dar în jurul anului 1000 î. Hr. va reuşi să unească Iudeea (sud) cu Israelul (nord).
După alte lupte cu filistenii şi canaaneenii, va cuceri Ierusalimul, stabilind capitala în acest oraş.
Este cunoscut ca rege înţelept (“Psalmii lui David”) şi ca tată al celebrului rege Solomon, autor al “Cântării Cântărilor”, care va desăvârşi vestitul Templu de la Ierusalim.
Sinagoga din Caracal.
Sinagoga din Caracal a fost construită în anul 1902, după cum reiese din inscripţia exterioară, aflată pe latura de miazăzi a edificiului:
“Clădit în anul 1902, luna iulie 2, sub Comitetul compus din d-l. preşedinte I. Perl, vice preşedinte H. Kornbach, controlor I. Veintraub, cassier D. Retter, secretar I. Tober, membri A. Mihailovski, S. I. Leibovici, A. Veintraub ”.
Ea a fost ridicată pentru a servi ca spaţiu de cult de către curentul de evrei sefarzi (proveniţi din mişcarea de imigrare din Spania, zonele mediteraneene, începând cu anul 1492 şi ajunşi în Ţara Românească prin 1496).
Având plan dreptunghiular (dimensiuni: 7,20x 9,40 m), elevaţia sinagogii cuprinde parterul, ca element principal, încăperea de la etaj şi scara de acces la etaj, adosată parterului.
Accesul în sinagogă se face atât prin intrarea principală, aflată pe latura de vest, cât şi lateral, în dreptul scării de acces la etaj.
Acoperişul, din tablă, culminează cu simbolul suprem al acestei impunătoare religii: Steaua lui David.
La parter se află ferestre mari, cu trei canaturi, prevăzute cu obloane din lemn. Intrarea principală are două uşi, cea din interior cu geam, iar cea din exterior din lemn.
Ferestrele de la etaj, cu glafuri adânci la interior, diferă vizibil de cele de la parter prin forma lor circulară, în care apare reprezentată prin tehnica vitraliului Steaua lui David.
La exterior ferestrele au ancadramente în relief, care se încheie sus în formă semicirculară.
Interiorul cuprinde, la parter, ca element de bază, amvonul cu tetrapodul de predică, dispus în faţa celor trei uşi care aduc aminte de Cortul Mărturiei al lui Moise.
Uşa centrală, din lemn, are un ancadrament în relief, în timp ce uşile din stânga şi din dreapta au redate mural, prin pictare, elementul draperiei, păstrând şi ele de asemenea, motivul ancadramentului.
Accesul la amvon se face din sala mare, pe două scări cu trei trepte din lemn, mărginite de o balustradă metalică, cu discrete influenţe neoclasice.
Suprafaţa pe care se află amvonul este supraînălţată faţă de restul încăperii.
Deasupra intrării principale, aflate în spatele amvonului, se află Steaua lui David, simbolul iudaic, pe care se află aşezate Tablele Legii, cu cele zece Porunci (Decalogul).
Modernismul neoclasicismului apare împreună cu anumite accente rococo şi în frizele picturale de pe pereţi care completează armonios întregul ansamblu, (capitelurile ancadramentelor de la intrări, aplicate deasupra fusurilor torsate, aici cu conotaţii tradiţionale româneşti).
Dealfel eclectismul neoclasicist-rococo se mulează perfect pe aspectul socio-cultural al Caracalului din acea perioadă.
Pictura decorativă, unind tradiţionalul cu modernismul, se desfăşoară în frize orizontale, în casete compoziţionale verticale, acoperind în totalitate spaţiul oferit cu generozitate de către arhitectură.
Descoperim elemente stilizate geometrice şi florale, într-o perfectă simbioză cromatică a roşului cu albastrul (culori care domină tot interiorul).
Mobilierul, original, este din lemn şi cuprinde amvonul şi băncile de rugăciune, pe care stau, îmbietoare, cărţile de rugăciune.
Decoraţia interioară este realizată atât prin pictură, cât şi în relief, tehnica stucului, sau aplicate, din metal.
Pe peretele de miazăzi se află o inscripţie pe care se poate citi:
“Cinste şi onoare eroilor evrei morţi pentru patrie în răsboiul 1916- 1919(:)capr. David Emanuel, Isac Amadu, sold. Iancu Weiss, Moritz Löbel, Buca Barat, Solomon Braunstein, Moritz Kimel, Reg. 19 Inf., Iancu Ghinsberg, 3 Art. Sr.”.
Podeaua este din lemn.
Accesul la etaj se face prin scara laterală, din lemn, dispusă la dreapta lăcaşului de cult.
Podeaua etajului nu este completă, ci este decupată în formă de “U” faţă de amvon, sprijinindu-se pe şase stâlpi metalici.
Tot în aceeaşi formă sunt dispuse şi băncile de rugăciune, frumos numerotate.
Decoraţia picturală, de data aceasta în stil profund neoclasic, sugerând un element arhitectural stilizat, se desfăşoară şi aici pe direcţie orizontală, întreruptă doar de prezenţa ferestrelor rotunde.
Plafonul, semiboltit, este în întregime pictat, ilustrând pe fondul cerului înstelat simbolul Steaua lui David.
Fondul înstelat este mărginit de o balustradă pictată în stil neoclasic, amintind cumva de Grădina Edenului.
De centrul plafonului se află prins candelabrul metalic suspendat, care păstrează, ca şi micile lumânărare, o delicată lucrătură specifică sfârşitului de secol XIX şi început de secol XX.“
Prof. ref. drd. Viorel Chirea
Centrul Cultural Municipal Caracal